Sub tampla cerului

Limba liricii Mariei Găitan are un iz popular, e pitorească şi naturală. Poeta se adapă la izvorul poeziei populare, şi ca lexic, şi ca ritm, dar şi ca ondulaţii sufleteşti, ca filozofie a vieţii. E la ea un fel de „cuminţenie a pământului”, ceva semănând cu spiritul aşa zis mioritic. Simplitatea şi naivitatea nu sunt, la poetă, decât o aparenţă, o mască, un rol asumat. Sub acestea găseşti rafinament, subtilitate, o discretă eleganţă interioară, nu rareori profunzime.